Nu mi-a venit să cred că Timişoara este în sfârşit inclusă pe harta sushi-ului. După multe plânsete şi suferinţe şi după multe călătorii printre străini ca să degust minunantele si micuţele preparate…iaca minunea! Un mic sushi bar select si cochet chiar sub nasul meu de cunoscător. Isterie, bucurie, ţipete…ca la un concert cu Michael. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Am fost ce-i drept cam reticent…ca românii nu au experienţă, că poate nu e peştele bun, ca poate mi-o fi rău, dar tre sa fim bărbaţi nu floarea soarelui!
Am preferat să mâncăm acasă în 4 dar am mers să ridicăm comanda…sa fim siguri ca nu luăm nişte mici cu muştar (nu ca nu ar fi buni si ăia!). Acum daca stau şi mă gândesc, şi Nigirizushi sunt ca un fel de mici japonezi – ca formă.
Prima impresie şi felul în care ştii să te vinzi contează foarte mult. Exemplar! Din păcate nu am reuşit să fac poze, din motive lesne de înţeles…până s-a încălzit aparatul foto nu mai era nimic de pozat. Totul a fost livrat în cutiuţe de plastic transparente, cu beţişoare lângă wasabi-ul şi ghimbirul care erau modelate în formă de floare. De gust ce să mai zic…spectacol.
Eu zic mai bine daţi un click repede pe pagina lor http://sushiya.ro/, mergeti la meniu şi comandaţi. Că nu e de glumă!
Sushi tu ca mie mi-e rushini
La gologanii stelari
A durat ceva timp dar măcar au ajuns. Americanii şi cafeaua lor de la Starbucks. În Timişoara. Iulius Mall. Din adolescenţă visam sa beau cafeaua vazută în filmele americane. Era o utopie. Acum e realitate. Dar acum adolescenţa a trecut…totuşi cafeaua rămâne cu acelaşi gust. Şi o apreciez altfel. Dar să nu cădem în melancolii si siropenii. Deci, am mers la Starbucks. Timişoara. O duminică înnăbuşitoare. Intrăm şi ne punem la coadă. Că e şi coadă pe lângă cafea. Încerci să citeşti felurile de cafea care sunt necunoscute fiind la prima întâlnire cu ele. “Un Iced Caffe Latte parcă ar fi bun pe căldura asta” îţi spui în gând. Comenzile se fac pe bază de strigăte, adică îi spui fetei ce cafea vrei care strigă comanda ta spre fetele care prepară starbucksu’. Toate astea printre alte comenzi strigate. Mă întrebam dacă voi primi ce am comandat. Chiar am primit. Nu pot să spun că am fost impresioant. Mă aşteptam la un alt gust, un gust savuros de cafea. Poate Iced Caffe-ul fiind cu gheaţă şi lapte nu are cum să aibă un gust atât de pregnant. În general mi-a făcut impresie buna, poţi cumpăra cafea la kilogram, căni, cănuţe, termosuri, etc. Poţi să şi mănânci o prăjiturică sau o felie de tort (14 lei bucata) sau te poti delecta cu un set de 2 sandwich-uri (11 lei). Sigur voi merge să încerc toate felurile de cafea să văd care e preferata mea. Ceea ce vă recomand şi vouă.
La ciuperca otrăvită
Restaurantele si pizzeriile apar ca ciupercile dupa ploaie. Dar cum nu toate ciupercile sunt comestibile, la fel stă treaba şi cu localurile. Pizzeria Thalia intră în categoria locurilor pe care e bine sa le eviţi, asta în cazul în care ai făcut armata şi vrei sa ai nişte flashback-uri. Bucătarul, sau e mult spus bucătar…persoana care se ocupă de fript, fiert şi copt merită să primească un premiu de la FAIL Blog pentru iscusinţa sa. Când auzi că mănânci ciorbă de pui a la grecque, toate simţurile se aşteaptă la un anumit miros sau gust. Greşit. Zarvaturile parcă sunt tăiate de un copil de 3 ani, adică mari şi neuniforme iar în loc să găseşti bucăţele fine de carne de pui, te trezeşti în lingură cu juma’ de piept de pui, de zici că a tăiat puiul direct în supă. Cartofii la cuptor sunt plini de ulei şi la ce cantitate iese din ei te întrebi ce ulei folosesc…că dacă ar folosi un ulei decent nu şi-ar permite să-l irosească. De purée-ul de cartofi nu mai vorbesc. O mâzgă cu gust de untură. Bleoak!
În schimb, pizza e decentă dar să nu comandaţi Tris că este chiar un triş.
Să ne auzim cu bine…asta dacă scăpăm cu viaţa!
