Long live the King

…the Falafel King. Ne plimbam prin curtea de mâncăruri a lu’ Iulius Mall din Timişoara. Maţele nu ghiorţăiau de foame aşa că eram destul de liniştiţi şi ne-iritaţi. Am decis să facem un tur al oazelor culinare de pe acolo şi să nu ne aruncăm direct la celebrii cartofi prajiţi cu ceva carne pe lângă ei. Zis şi făcut. După un tur complet, unde crezi că ne oprirăm? La Falafel King. Mâncare cu specific libanez. Aşa zice descrierea, nu eu. Care ce credeţi că oferă? Shaorma şi alte derivate de-ale sale. Nu zic că e rău, dar chiar căutam să mănânc ceva mai special. Degeaba, obiceiurile vechi nu se uită. Şi văd pe meniu scris mare “NEW”. Opa! Au băgat deci băieţii un nou fel, care se numeşte Jusuk. Sper că am ţinut bine minte, că ajuns acasă am căutat pe Google termenul ăsta şi nu am găsit nimic. Sujuk. Şi am găsit şi descrierea aici. Cine ştie ce înseamnă în arabă. De fapt nici nu vreau să ştiu. Văd ce înseamnă dar nu ştiu ce legătură este cu ce am mâncat

Am comandat două porţii şi am rămas plăcut surprins. Conţine carne de vită, condimente din belşug, sos de care vrei (tsatsiki, sos de usturoi, etc.), eternii cartofi prajiti, salata de roşii cu ceapă. Carnea de vită şi cartofii sunt în lipia pe jumătate îndoită iar apoi este feliata ca pizza în vreo 4 felii, numai bune de apucat şi înfulecat. Totul stropit cu un Cola rece. Sănătate curată!

Îmi pare rău de calitatea pozei, promit să mă înarmez cu aparatul de fotografiat data viitoare.

La gologanii stelari

A durat ceva timp dar măcar au ajuns. Americanii şi cafeaua lor de la Starbucks. În Timişoara. Iulius Mall. Din adolescenţă visam sa beau cafeaua vazută în filmele americane. Era o utopie. Acum e realitate. Dar acum adolescenţa a trecut…totuşi cafeaua rămâne cu acelaşi gust. Şi o apreciez altfel. Dar să nu cădem în melancolii si siropenii. Deci, am mers la Starbucks. Timişoara. O duminică înnăbuşitoare. Intrăm şi ne punem la coadă. Că e şi coadă pe lângă cafea. Încerci să citeşti felurile de cafea care sunt necunoscute fiind la prima întâlnire cu ele. “Un Iced Caffe Latte parcă ar fi bun pe căldura asta” îţi spui în gând. Comenzile se fac pe bază de strigăte, adică îi spui fetei ce cafea vrei care strigă comanda ta spre fetele care prepară starbucksu’. Toate astea printre alte comenzi strigate. Mă întrebam dacă voi primi ce am comandat. Chiar am primit. Nu pot să spun că am fost impresioant. Mă aşteptam la un alt gust, un gust savuros de cafea. Poate Iced Caffe-ul fiind cu gheaţă şi lapte nu are cum să aibă un gust atât de pregnant. În general mi-a făcut impresie buna, poţi cumpăra cafea la kilogram, căni, cănuţe, termosuri, etc. Poţi să şi mănânci o prăjiturică sau o felie de tort (14 lei bucata) sau te poti delecta cu un set de 2 sandwich-uri (11 lei). Sigur voi merge să încerc toate felurile de cafea să văd care e preferata mea. Ceea ce vă recomand şi vouă.