Întrerup programul obişnuit de ştiri şi întâmplări culinare pentru un breaking news. Am fost la cinema. Nu contează filmul. La Iron Man 2. Da. De când s-a deschis Iulius Mall din Timişoara cu al său Cinema City nu am fost decât la trei filme de mare artă: Avatar (cum să ratezi!), Clash of the Titans (pseudo-3D) şi Iron Man 2. La câte filme proaste sunt lansate în ultima vreme, nu prea îmi vine să dau banii aiurea şi dacă tot îi dau, măcar să fie cu bătaie să mă destind. Plus că devorăm câte un film pe seară, fără să mai pun la socoteală serialele. Bineînţeles, le închiriem. De câte ori mă duc la cinema, am aşa nişte temeri, din obişnuinţă: oare o fi DivX, DVDRip, Xvid, R5? Oare se aude bine? Eram crispat! La filmele 3D mi-a plăcut mult, că iţi pui ocheanele alea şi te uiţi numai în ecran, pipăi după suc, îţi bagi mâinile în sosul de brânză sau picant în care se scaldă tortilla chips. Nu mai vezi nimic şi parcă nici nu mai auzi nimic în jur, atât de transpus eşti. Dar Iron Man 2 nu a fost 3D şi atenţia mi-a fost captată de cei din jur. Mânca o doamnă lângă mine nişte nachos înmuiaţi în sos, aşa cu două degete, elegant, fin. Şi ronţăia ca animalu, tot fin şi elegant. Normal că după nachos ţi se face sete. Nu ştiu de unde naiba luase ea sticlă de 2 l la film. Probabil de la supermarket. Şi dă-i şi gâlgâie, că deh…animalul trebuie să se şi adape. Cam aşa proceda jumătate de sală. Mâncăm şi bem de zici că s-a terminat postul Crăciunului. O altă doamnă în stânga mea, începu să vorbească la telefon: “Da dragă, sunt la film. Ţi-am zis să nu suni. Vorbim când ies”. Dragele mele purtătoare de cercei, sutiene şi telefoane scumpe de pe care nu ştiţi să trimiteţi mesaje, de ce mergeţi la filme pe care de fapt nu vreţi să le vedeţi? Nu ştiu cum sunt alţii, dar dacă mă duc să văd un film, nu-mi pasă de mâncare, apă, servici, părinţi. Mi-s acolo să văd un film. Oare aşa fac unii şi când fac sex? Beau apă, mănâncă, vorbesc la telefon? Ca să nu mai zic de râsetele la replici ca “We’re screwed!”. Ha? Wow. Asta da replică de senzaţie.
Nu cred că mai ajung curând la un film în oraş. Poate doar la Resident Evil Afterlife. Şi doar 3D. Să nu mai văd hoarda de zombi cocalari.
